În episodul de astăzi #dinCabinet ne-a răspuns la întrebări Delia Vidrășan, psihoterapeut de familie.
1. Citind niște articole despre dificultățile terapeuților în timpul pandemiei, am descoperit că pentru mulți dintre ei a fost o perioadă grea cu un nivel de anxietate mai ridicat decât în mod normal. Cu toate astea, ce spun unii dintre ei este că au simțit nevoia să ascundă asta pentru că familia și cunoscuții se raportau la ei ca la niște persoane care ar trebui să știe cum să gestioneze, să fie stăpâni pe situație. În ce măsură ai simțit și tu asta și cum te-ai raportat la aceste stări?
În general mi-am permis pe parcursul pandemiei, cu precădere în perioada lockdown-ului, să îmi las stările să se materializeze, am experimentat și tristețe și furie, ocazional din cauza izolării și mai ales a restricțiilor de calatorie având familia în oraș diferit. Am încercat, atât cât a fost posibil, să practic să stau în legătură cu oamenii, să mă conectez chiar și în cadruL online și am impus niște limite referitoare la comunicările mai mult sau mai puțin informate care ne-au inundat spațiile de comunicare.
2. În ce fel a impactat pandemia modul în care definești și percepi „spațiul terapeutic”? Am citit povestea unei terapeute din New York, care odată cu lockdown-ul, a trebuit să renunțe la cabinet și să își țină toate sesiunile online. Pentru că locuia cu iubitul ei într-o garsonieră, acesta era nevoit ca în timpul ședințelor ei de terapie să se mute cu laptopul în baie și să lucreze cu căștile în urechi. A fost dificil pentru tine să te adaptezi din punctul ăsta de vedere?
Din acest punct de vedere al spațiului terapeutic am fost norocoasă întrucat am putut „muta” activitatea într-un spațiu pe care l-am customizat adecvat activității online.
3. Pandemia este o perioadă extrem de dificilă, dar pe care o traversăm cu toții în același timp. În anumite aspecte, e o experiență comună nouă tuturor. A modificat asta în vreun fel relația și granițele cu clienții? S-a modificat în vreun fel modul în care te folosești de dezvăluri personale? Ai simțit să împărtășești cu ei despre propriile tale dificultăți legate de această perioadă?
Da, în situațiile în care am simțit că împartășirea experiențelor și felului în care am traversat această perioadă ajută la normalizarea emoțiilor și stărilor, am făcut-o cu drag.
4. La începutul pandemiei părea că vom munci mai puțin ba chiar că ne vom plictisi uneori. Câteva luni mai târziu, am observat că de fapt granițele dintre muncă și timp liber sunt foarte fine, chiar inexistente atunci când munca se desfășoară atât de mult de acasă. Cum ai evalua volumul de muncă comparativ cu perioada de dinaintea pandemiei?
Cred că s-a schimbat din punct de vedere al conținutului. Odată cu „rărirea” inerentă a clienților cauzată de context, mult din timpul de muncă s-a dus către partea de documentare și în special informare focusată pe intervenții adaptate noilor – sau mai bine zis – mai vechilor declanșatori care s-au activat mai puternic în această perioadă.
5. Consideri că nevoile clienților s-au modificat în vreun fel? A apărut mai des în cazuistică anxietatea de sănătate sau însingurarea și în ce fel ai simțit că poți veni în sprijinul lor?
Par să fie mai frecvente dificutățile de concentrare și atenție, atât în rândul adulților cât și al elevilor; probleme de relaționare care vin fie din prea multă expunere la anumite situații (fără să generalizăm, în multe cupluri s-a accelerat o criză latentă, spre exemplu) sau prea puțină expunere la interacțiune socială ce a condus la sentimente de însingurare. Cu toate astea, provocările din această perioadă pot fi considerate și niște red-flag-uri de bun augur, care să ne ajute să ameliorăm diverse stări emoționale de disconfort, să aflăm de unde vin, să adresăm triggeri pe care altfel i-am fi ignorat, până la urmă putând fi un prilej de dezvoltare.
6. Ce ai învățat în perioada pandemiei despre tine și munca ta? În ce măsură crezi că, în viitor, se va schimba munca de psihoterapeut?
Pe lângă provocările ce au însoțit munca de psihoterapeut în această perioadă, cred că s-au deschis și oportunități, s-au diminuat din rezistențe (la munca online de exemplu), ne-am adaptat inclusiv la noi modalități de a ne face meseria și la noi abilități precum comunicarea, deschiderea și prezența.
#dinCabinet reprezintă o serie de interviuri cu psihoterapeuți și specialiști în sănătate mintală în care discutăm despre cum a atins pandemia munca lor – ce s-a schimbat în felul în care se simt aceștia, în relațiile cu clienții lor, în felul în care percepem spațiul terapeutic. În media mainstream se conturează ideea că pentru mulți terapeuți a fost o perioadă grea, cu un nivel de anxietate ridicat, iar unii susțin că au simțit nevoia să ascundă asta pentru că familia și cunoscuții se raportau la ei ca la niște persoane care ar trebui să știe cum să gestioneze, să fie stăpâni pe situație.
Puteți citi interviurile anterioare în care i-am avut invitați pe Gáspár György, Adina Nenu și Mihaela Svet aici , aici și aici .
Recent Comments